6 6 6

6 ..

e luna plină, vineri 13,

O zi obişnuită de război,

În care se măcelăreşte omul

pentru bani şi din plăcere,

Şi pierind în gropi de zoi.

În chinuri, Orientul avortează însângerat.

Avortonul, însă, prinde viaţă,

Se naşte! Iată-l, Uite!

Un Ţar cu sângele albastru,

Meissias cel mult trâmbiţat.

O nouă Eră moartă!

Umbra jubilează, trecut fără regret…

Si lumea nouă toată’i numerotă’n cod secret...