sărac e sufletul său mic.
Bogat săracul în durere,
sătul de-o viaţă de nimic.
Bogatul, osul îi aruncă,
După-nfruptarea-i copioasă.
Săracul pentru a sa muncă,
posteşte-n lacrima-i sfioasă.
Pe banca spovedaniei s-apleacă,
Bogatul mândru şi fălos.
Săracul plânge-n tuse seacă,
Cuminte, trist, evlavios.
Păcatul îi acoperă pe ambii,
putregai sunt ambii, Lut.
Mântuirea-i pentru unul,
Care-a plâns, şi l-a durut.
No comments:
Post a Comment